Tot despre dragoste

Ai intalnit sufletul pereche pana acum? Inca mai cauti sau ai renuntat, fiindca esti de parere ca acesta nu exista?

NU stiu prea multe lucruri despre dragoste… stiu doar ca am fost si sunt indragostit si stiu ca am fost iubit (cred) si, pentru multi, asta este unul dintre cele mai importante lucruri pe lume. O melodie spunea ca drgostea este un rau… iar eu as completa: inoti in acest rau si asa reusesti sa-ti gasesti aleasa. Eu nu stiu sa inot, imi place doar sa ma balacesc la mal, sincer, chiar imi este un pic frica de apa. Si, ciudat, cam asa este si in dragostea mea: a fost candva o balaceala si acum imi cam este frica sa iubesc, fiindca, asa cum am mai spus, nu prea stiu sa iubesc.

Fata ideala? Fata perfecta? fiecare viseaza sau a visat, macar o data, la asa ceva. Si eu… Si de-a lungul vietii am vazut fata perfecta de vreo 2 ori, in 2 trupuri diferite. Se pare ca m-am inselat, deoarece, se spune, ca atunci cand intalnesti persoana la care ai visat toata viata, vei ramane cu ea pentru eternitate. Si, daca ea era perfecta pentru mine, atunci si eu eram perfect pentru ea; se pare ca nu a fost asa. Iar sufletul pereche, care iti este destinat, il intalnesti doar o data in viata… si eu cred ca l-am intalnit de doua ori. Din toate acestea rezulta ca inca nu am gasit persoana potrivita pentru mine, care sa ma iubeasca asa cum sunt, sa imi accepte calitatile si defectele. Asta ma face incet, incet, sa cred ca nu exista suflet pereche… pentru mine

De mult mi-a placut de o fata, o colega… insa ei de mine nu, ma vedea doar ca un bun amic… Tot timpul cand imi cerea ceva acceptam, imi era foarte greu sa o refuz, nu exista asa ceva. Cand eram langa ea… nimic nu mai exista, lumea se  oprea in loc, doar ca sa o pot privi eu mai mult, sa ma minunez de frumusetea ei. Eram in stare sa urc pana in cer sa-i aduc soarele, sa o fac fericita. As fi numarat toate firele de iarba ca sa o vad zambind, as fi mutat muntii pentru ea.

Acum, cand este aproape de mine, fizic, imi este greu sa-i spun ce simt, fiindca stiu ca asta nu va schimba nimic intre noi, imi este greu sa-mi opresc lacrimile cand vad ca pleaca de langa mine, simt ca inima imi explodeaza cand o vad cu altcineva. Sufar… Si singura solutie pe care am gasit-o, la suferinta mea, a fost sa o ignor, sa cred ca nu exista. Asa am inceput sa sufar si mai mult… Stau si ma inteb: oare ce imi va aduce ziua de maine? Simt cateodata ca si a ma vrea, dar in clipa urmatoare imi dau seama ca ma insel, fiindca ea e cu gandul la altul, sau… sau ma trezesc din visat. Oare simte ceva pentru mine, ceva mai mult de prietenie? Imi doresc uneori sa nu mai existe nimeni altcineva, doar noi… si incep sa cred ca si atunci nu s-ar schimba nimic.

Dragostea neimpartasita este cea mai mare suferinta, cea mai mare tortura, ti se stinge treptat sufletul, ti se macina incetul cu incetul inima, pana ramai fara ea.

Ce sa zic la incheiere? Iubiti! dar cred ca asta deja faceti.

melancolie

Sunt un domn! Sunt un domn cu principii si nimeni nu-mi este superior. Tot ce spun si gandesc este bine iar altceva nu ma intereseaza. Sunt un barbat la 1,80m, am parul negru pe care mi-l dau pe spate, mustata neagra si subtire este frumos ingrijita, am tenul curat iar privirea mea neagra e rece ca gheta . Ma imbrac numai la costum negru, camasa neagra si cravata neagra. Desi sunt vaduv inca mai port verigheta de argint ce este inscriptionata pe interior cu…ANA. Pantofii negri de lac au un mic toc ce provoaca un sunet aparte atunci cand merg pe culuarul lung si intunecos din blocul de garsoniere in care stau. Orice domn este un pic sumbru.

Camera mica in care locuiesc este plina de carti, peretii i-am vopsit in negru, in mijloc am o masa rotunda, tot neagra, pe care intotdeauna vei gasi un teanc de carti, o scrumiera neagra din lemn si alaturi un pachet de tigari…tot negre. Cum intri pe dreapta se afla patul de o singura persoana cu o lenjerie de culoare alba. …ma simt bine in casa mea.

Eu, domnul, ii dispretuiesc pe toti aceia care au parul lung, care poarta tricouri negre, bratari multe la maini, care au fata plina de metale mai mult sau mai putin pretioase si care se autointituleaza…oameni. Ii dispretuiesc de asemenea pe cei cu parul facut tzepi sau creasta (sau tot ce duce spre futurist), pe cei ce poarta pantaloni si tricouri largi, pantaloni scurti sau trei sferturi, pe cei ce au in piept insigne sau grade, pe cei ce au in cap sepci, ii dispretuiesc pe cei ce poarta pantofi sport si pe aceia care au paltoane in patratele alb si negru. Ii dispretuiesc si ii urasc pe parinti, pe bunici, ii urasc pe toti unchii si pe toate matusele, pe prietenii mei, mai putin pe dusmani. Lor le sunt indifferent. Sunt de parere ca asta doare mai tare. Orice domn este un pic sadic. De fapt eu dispretuiesc si urasc absolut totul: barbat, femeie, obiect, fenomen. Daca as avea puterea i-as impusca pe toti oamenii. As vrea sa raman singur pe milioane de hectare de pamant si apa. Sa ma plimb singur pe cele mai mari bulevarde din lume, sa ma duc singur in cel mai mare cinematograf si sa ma uit la Nasul, sa stau o zi intreaga sa ma plimb pe cel mai mare stadion, sa merg in varful turnului Eifel, sa vizitez Zidul chinezesc, Pentagonul, Empire State Building, piramidele din Egipt, Antarctica si tot ce este de vizitat in lumea asta. Dupa aceea as instala boxe in fiecare colt al lumii, mii de watt putere , apoi m-as duce in centrul pamantului si as vorbi tare si raspicat in microfon: Sunt un domn! ………

Dupa un moment de reculegere v-as invia pe toti.

Esti fericit?

Ce este fericirea?

“O zi de fericire un an de lacrimi cere” (Omar Khayyãm)

Solon (filozof al Antichitatii) considera că nimeni nu este fericit cât timp trăieşte, căci oricând se pot abate asupra lui nenorocirile. Şi este adevărat că fericirile sunt atât de aproape de nenorociri, de dureri si suferinte. In viata trebuie sa suferim, ca numai asa putem cunoaste cu adevarat fericirea. Fara suferinta nu am putea sti ce este bucuria. Fericirea este un ideal, insa asta nu inseamna ca este de neatins. Nu putem judeca ce ar trebui sa faca fiecare om pentru a fi fericit. Reţeta fericirii este alta la fiecare. Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o în timp; altele consideră că a fi fericit înseamnă a avea prieteni, a fi sănătos, a fi apreciat şi stimat; altele sunt fericite ştiindu-se iubite de cineva sau numai ştiind că persoana iubită există acolo undeva şi respiră acelaşi aer.

Omul are tendinta sa isi doreasca mai mult, din ce in ce mai mult. Sa fie in orice zi mai fericit decat era in precedenta. Este asta un lucru rau? Depinde ce iti doresti. Sa ai putere, bani, sa fii cat mai cunoscut… toate astea se vor intoarce impotriva ta: pierzi prieteni, pierzi iubiri, pierzii bucuriile unei vieti simple, fara griji. Sunt multe momente de fericire în viaţa omului. Am putea asemăna fericirea cu nişte gingaşe balonaşe de săpun; şi fiecare balon este un moment de fericire. Unele sunt mai mari, altele mai mici, unele sunt mai durabile, altele sunt mai firave şi se sparg încă înainte de a-şi fi luat zborul. Viaţa noastră este însă plină de astfel de balonaşe. Nu trebuie decât să le păstrăm cu grijă, în subconştient şi să ne gândim că şi după o mare durere, vine o mare bucurie. Unii spun că nenorocirile sunt mari şi gratuite, numai fericirile sunt scurte şi costisitoare.

Ce inteleg eu prin fericire? Mai intai as vrea sa clasificam fericire in fericire de scurta si de lunga durata. Sa te intalnesti cu colegii, sa mergi la o petrecere, sa te plimbi in oras, sa bei cu prietenii… toate astea sunt fericiri de scurta durata. Dureaza doar pana activitatea dispare. Dupa cateva zile aproape ca ai si uitat ce ai facut, ca te-ai distrat, ca ai fost fericit. Normal, fericirea de scurta durata este importanta. Numai asa rezisti stresului zilnic, supararilor, asa iti prelungesti viata. Sunt multe lucrui pe care le faci crezand ca iti aduc fericire, insa o parte din ele cu timpul te fac sa suferi. Putem considera ca fericirea se afla la picioarele noastre ca o floare de camp, nu trebuie decat sa ne aplecam ca sa o culegem. Dar cum ea este inconjurata de multe alte flori, ne inselam asupra parfumului, asupra culorii si intindem prea departe mainile… si daca alegem o floare frumoasa, dar otravitoare, cu tepi? Ma refer aici la droguri, excesul de tutun, alcool… Poate la inceput consumul lor te bucura, te schimba foarte mult in “bine”, insa pe parcurs ne aduce doar suferinta.

Cred ca fericirea adevarata, ideala, este cea pentru care te lupti sa o cuceresti. La sfarsitul luptei esti cu adevarat fericit. Aceasta poate dainui foarte mult timp, este fericirea de lunga durata. As vrea sa cred ca spre asta aspir. Ce inteleg prin fericire de lunga durata? Sa stii ca ai terminat scoala, facultatea cu bine, cu brio (vei fi respectat de multi toata viasta pentru asta, pentru ca este mai bine pregatit decat ei), sa-ti intemeiezi o familie (fiecare zi alturi de jumatatea ta si mai ales de copii este plina de bucurie), sa ai o slujba bine platita, pe care ti-ai dorit-o mereu. Sa stii ca cei din jur te respecta cu adevarat, sa ai buni prieteni. Sa-i faci multumiti pe parintii tai, care s-au lupatat si au depus multe eforturi pentru binele tau.

Abia spre sfarsitul vietii poti spune ca ai fost fericit sau nu. Atunci it vei aminti doar de fericirile de lunga durata. Te vei considera fericit daca ai nepoti, cand iti vezi copiii fericiti, cand vezi ca toti din jurul tau inca te respecta si nu te-au uitat…

Epictet (filozof) spune că omul fericit este acela care trăieşte în armonie cu lucrurile sau îşi acceptă în întregime destinul. Nu putem afirma ceva cu certitudine despre fericire, ci doar că ea este ceea ce percepe  şi ce simte fiecare. Ea este una din marile întrebări ale umanităţii şi va mai rămâne încă unul din misterele existenţei noastre.

NU exista intamplari!

Observatii:
1. Articolul va contine cuvantul “intamplare” (sau termeni derivati) exagerat de des!
2. Nu este neaparat adevarat, este ceea ce gandesc in acest moment si nu are rol moralizator!
3. Poate voi fi prea rau insa nu e intamplator

Din intamplare in noaptea asta nu pot dormi asa ca m-am gandit sa scriu (sper sa jungem sa vorbim) despre… intamplare!

ÎNTÂMPLÁRE, 2. Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard. ♢ Loc. adv. Din întâmplare = incidental. La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorţii; într-o doară, la nimereală. (Pop.)

Am sters primul sens pentru ca nu ne intereseaza acum!

Am vazut definitia, acum… intrebarea: Exista intamplare? Sau oamenii s-au obisnuit sa dea vina pe dansa cand sunt incapabili sa isi controleze viata. Ne-am obisnuit sa blamam ghinionul, soarta, intamplare pentru toate problemele din viata noastra.

Ca sa ajungem acolo unde vreau propun sa incepem cu un exercitiu de imaginiatie: Arunci un zar… rezultatul este intamplator? Poate ca daca il aruncam mai tare (sau mai incet) in loc de 3 ar fi fost 5 sau 4. Daca se respingea de perete poate venea 6 chiar si ai fi castigat.

Sa lasam zarurile si sa ne alegem ceva mai… uman. De cate ori dam vina intr-o luna pe intamplare si refuzam sa ne asumam vina in proportie e macar 80% ? (nu spun 100% ca sa nu risc sa fiu nerealist) De multe ori! Si pentru mine si pentru tine este mai usor sa zicem “am avut ghinion”/ “am pierdut din intamplare”/ “s-a intamplat… nu e vina mea”. Dar….oare asa sa fie?

Nu e ghinion ca sute de oameni au ramas blocati pe aeroporturi sau pe drumurile tarii. Exista zeci de cauze pe care nu le insir aici.
Nu e intamplare ca nu au gasit-o pana acum pe stresanta (sau raposata daca este cazul) de Elodia, ea e la mama naibii intr-un colt al Germaniei (apropo… ce nume tampit… Elodia… bleahhhhh)
Nu poti zice ca e intamplare (cu iz de nenorocire) cand un batran a facut stop cardiac dupa ce nenea de-a lungul vietii a mancat o ferma de porci (cu tot cu deseuri) sau a fumat o intreaga plantatie de tutun, ca sa nu mai vorbesc de podgoria de vin.

In fine… sa ne indreptam spre… copii, adolescenti, tineri… ca aici bat.

Nu poti da vina pe intamplare daca esti lovit pe un stadion cand tu a doua zi ai teza la romana si ar trebui sa fii acasa cu manualul in brate. Nu poti zice ca este ghinion ca ti-a picat un subiect prea greu la BAC cand tu le stiai pe toate 100 de 10 luni! Nu este intamplare ca pe tine, adolescent teribilist, nimeni nu te intelege si toti (inclusiv popa) au ceva cu persoana ta. Nu e intamplator ca te certi cu parintii odata la 2 zile, ca ii urasti si ii vrei departe, cat mai departe!

Nu exista nicio intamplare ca esti timid sau nebun, singur sau fericit, antisocial sau melancolic, etc sau etc. (perechile nu sunt antonime si nici nu se exclud). Nu din intamplare oamnii te evita in mod repetat. Nu este o intamplare ca toti din jurul tau te fac curva, prost, irascibil, mandru, minciunos, egoist sau porc!

Viata fiecaruia dintre noi NU este formata din intamplari! Viata este compusa din mii de evenimente care au cauze bine definte!

Aaaaaa si sa nu uit… Este o intamplare ca tu citesti acest articol?

Mai exista dragoste azi?

Este primul meu articol pe blog… ar trebui sa scriu ceva care sa impresioneze ) Am sa incerc sa fie destul de captivant, cred ca si voi va intrebati acelasi lucru de mult. Ma streseaza intrebarea asta: “mai exista dragoste in zilele noastre?”.

Mai intai, ce este dragostea? Dragostea e ca un vis. Ti s-a intamplat vreodata sa visezi ceva atat de frumos, incat dupa ce te-ai trezit sa incerci sa adormi la loc, sa-ti continui visul? Dar ai reusit sa continui visul? NU. Doar dragostea adevarata apare o data, e unica, nu vine de doua ori. Dragotea te schimba. Asa e? Parca vezi lumea cu alti ochi. Vezi lucruri minunate pe langa care treceai poate zilnic si nu le vedeai. Lumea e mai buna, florile miros parca mai tare, pasarile canta mai frumos. Parca esti in extaz! Dragostea e cel mai puternic drog!

Acum sa revenim la intrebarea noastra… Din cultura mea generala stiu asta: in Evul Mediu, cei de vita nobila, cu inalte pozitii in societate, se casatoreau doar pentru bani, pentru a obtine o pozitie si mai inalta in piramida ierarhica, pentru a se face pace intre doua popoare aflate in razboi. Casatoria insemna sa castigi ceva material, nu sa te faca fericit, sa te simti implinit. Nu conta daca te iubeai cu jumatatea. Cred ca exista dragoste doar la cei saraci, la taranii care munceau pentru cei de mai sus. Aici nu aveai ce castiga material de pe urma unei casatorii, poate doar o palma de pamant.

Cand era mama fata tanara, si umbla dupa baieti… Baiatul placea o fata, se indragostea de o fata, cu calitati, cu defecte, insa ea era perfecta pentru el, la fel si in cazul fetelor. In zilele noastre, baietilor ce le place? Normal, fete, insa rar exista dragoste. La o fata iti plac: ochii, buzele senzuale, sanii mari si rotunzi, abdomenul plat, posteriorul… Fata este vazuta ca… un lucru care te satisface doar cand intretii un act sexual. Da fetelor, asemanator e si la voi Baiatul trebuie sa aiba masina, bani… sa fie musculos, si, stiti voi, cat mai lunga si mai groasa.

Ceea ce vroiam sa spun e ca in zilele noastre de indragostesti de anumite lucruri pe care le are jumatatea, nu de jumatate. Si te intrebi: “este asta dragoste?”. Nu prea mai sunt relatii… te combini cu o fata doar pentru un act sexual, apoi pa pa. Aici nu este vorba de iubire, de sentiment.. iti satisfaci doar o dorinta.

Cam asta cred eu… in zilele noastre nu exista dragoste (sunt si exceptii, normal). Rar mai auzi un “te iubesc”, “esti ingerasul (pisoiasul, iepurasul, pufulete, etc) meu”… asta doare, oare la ce se va ajunge? Te intereseaza doar sexul, nu o relatie.

Dragoste si atat!

Muahahha…. de obicei obisnuiesc sa critic ce nu-mi place in jurul meu. Voi face o exceptie si voi incerca (in paralel cu nudautografe si narcisalex) sa scriu ceva despre… dragoste… o daaaaa… dragoste. Am avut o relatie de 3,5 ani plina de dragoste, deci am un avantaj major (asta ramane intre noi).

Poi… sa incepem cu…(nu, nu inceputul) definitia:

“DRÁGOSTE, dragoste, s.f. I. Sentiment de afecţiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus; iubire, amor. ”

O prima observatie: definitia este un pic incorecta pentru ca in zilele noastre sintagma “persoană de sex opus” este gresit, trebuie folosit simplu… “persoana”.

Deci… sentiment de afectiune (care inseamna: “Simpatie, prietenie, dragoste faţă de cineva“), ooops… ne-am intors la dragoste. Rezulta simplu (si ducand la extrem) ca orice ai face te intorci la dragoste. (stiu ca nu e asa… dar… acceptati de dragul conversatiei)

Bun… sa lasam definitiile ca pe astea le poate citi oricine pe google. Ce inseamna dragostea pentru mine? Poi… sa luam cazul cel mai des intalnit: dragostea pentru o fata: e un sentiment (“Proces afectiv specific uman, care exprimă atitudinea omului faţă de realitate”) inevitabil in primul rand, apoi… ciudat, care te face sa te simti “the one”, un drog gratuit si legal, incontrolabil si unic in felul lui. Dragostea iti ofera o incredere (exagerata uneori) care te face sa vezi negrul un gri deschis si albul o lumina posesiva. (cum arata lumina posesiva? te invaluie, te “agreseaza” si nu te lasa sa fugi, sa dai de intuneric). Dragostea este asociata cu stari extreme: bucurie exagerata sau tristete profunda, melancolie sau exuberanta, ras infantil sau plans absurd, si… sa nu uitam de cliseul “agonie sau extaz”. Totodata dragostea poate fi asociata si cu ura, ajungi sa urasti o persoana pe care o iubesti, mai ales daca nu poti fi langa ea. Dragostea este lucrul cel mai putin relativ de pe Pamant, daca pana si adevarul sau minciuna depind de anumite circumstante, nu exista dragoste mediocra, partiala sau relativa. E simplu: exista sau nu si atat!

Observatia 2: Definitia pentru “sentiment” nu a fost pusa de dragul citatelor, subliniaza ca dragostea privita ca sentiment este “atitudinea omului fata de realitate”.

Dragostea fata de un baiat? (nu privita ca homosexualitate) pe scurt (ca nu este cazul si locul unde sa detaliem)… te face sa te bagi in fata un glont pentru el,sa iti tai venele, sa iti dai sange sau orice alta parte a corpului pentru el. (nu am exagerat si stiu ca suna ca un banal citat luat de pe net dar asta e adevarul)

Indragostitul pe de alta parte este o persoana “beata”, “drogata” care vede realitatea foarte diferit de restul lumii. Tipa, plange de fericire, se bucura de unele tristeti, este nebun dar nu mai cauta adrenalina ca ceilalti… nebuni. Indragostitii au vise… multe vise… isi fac sperante (desarte sau nu), cred cu tarie in ceva al lor, numai al lor. (apropo… cred ca minunile, speranta si visele s-au nascut din dragoste)

Concluzia & cuvant de incheiere:

Articolul este departe de tot ce ar trebui scris despre dragoste insa sesiunea ne bate in usa si cursurile asteapta pe birou (de fapt pe net). Nu exista o definitie pentru dragoste, fiecare o vede cum vrea si cum poate. Despre dragoste se vorbeste cel mai bine abia dupa ce o traiesti.

Iertati! Iubiti! Traiti!

Premisele unei duminici superbe

(roman scris in tren)

Bine… nu un roman…. doar o pagina, dar “scrisa” in tren (Brasov-Bacau).
Expozitiunea:
Fiecare om face parte dintr-o clasa!
Fiecare clasa (aici facem paralele cu informatica) are anumite functii (actiuni sau obiceiuri in cazul oamenilor ), variabile (skill-urile fiecarui om) si constante (caracterul… etc.)
Farmecul unui om rezista pana cand reusesti sa il incadrezi intr-una din clasele pe care le cunosti. Dupa este… doar un obiect al clasei. Problema (si nu in sensul negativ) vine atunci cand nu poti incadra omul in nicio clasa cunoscuta si trebuie sa construiesti una noua.
Intriga:
Atunci cand cauti ceva (obsesiv sau nu) poti crede ca l-ai gasit desi tu esti departe de adevar.
Exista o dansa pe care am cunoscut-o acum 30 de zile.
Desfasurarea actiunii:
Ce te cucereste la o persoana? (excludem fizicul acum!)
Nu stiu, depinde de cuceritor si cucerit.
Ce m-a fermecat pe mine la dansa?
Pai… putem zice din start ca mi-a placut ideea de a o cunoaste.
Si uite asa m-a fermecat sa ii observ fiecare gest, fiecare cuvant, fiecare zambet, fiecare defect si fiecare calitate, tot ce o face unica, ca individ al unei clase.
Problema e ca nu am stiut (si inca nu stiu) ce clasa.
Poate frigul nebun din jurul castelului Bran, poate timpul petrecut impreuna, poate “plimbarea” de pe patinoar, poate inteligenta impresionanta, poate raceala si “sictirul” caracteristic, poate frecventa cu care foloseste ironia ca prima arma de atac, poate toate astea m-au facut sa gandesc diferit si sa o doresc mai aproape.
Punctul culminant:
Dorinta de a vorbi cu ea si de a afla multe variabile.
Refuzul ei categoric care iti taie orice elan.
Deznodamantul:
Trezire brusca la realitate, detasarea de farmecul povestii (sau romanului ca sa ramanem in tema titlului) si privirea la rece (“ger”) a lucrurilor.
Oprirea trenului in Bacau si cautarea unei masini (la 5:30) care sa ma duca pana la Buhusi!
Cateva intrebari. (cu raspunsuri irelevante)
Ramane o persoana speciala (pe care sper sa o invat sa gateasca).