Ai intalnit sufletul pereche pana acum? Inca mai cauti sau ai renuntat, fiindca esti de parere ca acesta nu exista?
NU stiu prea multe lucruri despre dragoste… stiu doar ca am fost si sunt indragostit si stiu ca am fost iubit (cred) si, pentru multi, asta este unul dintre cele mai importante lucruri pe lume. O melodie spunea ca drgostea este un rau… iar eu as completa: inoti in acest rau si asa reusesti sa-ti gasesti aleasa. Eu nu stiu sa inot, imi place doar sa ma balacesc la mal, sincer, chiar imi este un pic frica de apa. Si, ciudat, cam asa este si in dragostea mea: a fost candva o balaceala si acum imi cam este frica sa iubesc, fiindca, asa cum am mai spus, nu prea stiu sa iubesc.
Fata ideala? Fata perfecta? fiecare viseaza sau a visat, macar o data, la asa ceva. Si eu… Si de-a lungul vietii am vazut fata perfecta de vreo 2 ori, in 2 trupuri diferite. Se pare ca m-am inselat, deoarece, se spune, ca atunci cand intalnesti persoana la care ai visat toata viata, vei ramane cu ea pentru eternitate. Si, daca ea era perfecta pentru mine, atunci si eu eram perfect pentru ea; se pare ca nu a fost asa. Iar sufletul pereche, care iti este destinat, il intalnesti doar o data in viata… si eu cred ca l-am intalnit de doua ori. Din toate acestea rezulta ca inca nu am gasit persoana potrivita pentru mine, care sa ma iubeasca asa cum sunt, sa imi accepte calitatile si defectele. Asta ma face incet, incet, sa cred ca nu exista suflet pereche… pentru mine
De mult mi-a placut de o fata, o colega… insa ei de mine nu, ma vedea doar ca un bun amic… Tot timpul cand imi cerea ceva acceptam, imi era foarte greu sa o refuz, nu exista asa ceva. Cand eram langa ea… nimic nu mai exista, lumea se oprea in loc, doar ca sa o pot privi eu mai mult, sa ma minunez de frumusetea ei. Eram in stare sa urc pana in cer sa-i aduc soarele, sa o fac fericita. As fi numarat toate firele de iarba ca sa o vad zambind, as fi mutat muntii pentru ea.
Acum, cand este aproape de mine, fizic, imi este greu sa-i spun ce simt, fiindca stiu ca asta nu va schimba nimic intre noi, imi este greu sa-mi opresc lacrimile cand vad ca pleaca de langa mine, simt ca inima imi explodeaza cand o vad cu altcineva. Sufar… Si singura solutie pe care am gasit-o, la suferinta mea, a fost sa o ignor, sa cred ca nu exista. Asa am inceput sa sufar si mai mult… Stau si ma inteb: oare ce imi va aduce ziua de maine? Simt cateodata ca si a ma vrea, dar in clipa urmatoare imi dau seama ca ma insel, fiindca ea e cu gandul la altul, sau… sau ma trezesc din visat. Oare simte ceva pentru mine, ceva mai mult de prietenie? Imi doresc uneori sa nu mai existe nimeni altcineva, doar noi… si incep sa cred ca si atunci nu s-ar schimba nimic.
Dragostea neimpartasita este cea mai mare suferinta, cea mai mare tortura, ti se stinge treptat sufletul, ti se macina incetul cu incetul inima, pana ramai fara ea.
Ce sa zic la incheiere? Iubiti! dar cred ca asta deja faceti.